ÓFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas. Vezi definitia »

BARCÁNĂ s.f. Dună de nisip în formă de semilună, cu convexitatea în bătaia vântului. [< fr. barkhane]. Vezi definitia »

ERÍSTICĂ s.f. Arta de a controversa, folosind argumente subtile sau artificii sofistice. [< fr. éristique, cf. gr. eristikos < erizein – a discuta în contradictoriu]. Vezi definitia »

MAGNETOSFÉRĂ s.f. Parte exterioară a atmosferei terestre în care câmpul magnetic exercită o acțiune preponderentă. [< fr. magnétosphère]. Vezi definitia »

HIDROTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care studiază folosirea apei și a energiei hidraulice. [Gen. -iei. / < fr. hydrotechnique, cf. germ. Hydrotechnik < gr. hydor – apă, techne – meșteșug]. Vezi definitia »