NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filozofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néo-kantisme). Vezi definitia »

CITADINÍSM s.n. Caracter citadin. [Cf. it. cittadinismo]. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme. Vezi definitia »

OPORTUNÍSM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri diferite. – Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. Vezi definitia »

BIOTACTÍSM s. n. atracție exercitată de o celulă asupra alteia. (< fr. biotactisme) Vezi definitia »