CONVENȚIONALÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este convențional; tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee. 2. concepție filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile și teoriile științifice ar fi simple convenții create în mod arbitrar de oamenii de știință. (< fr. conventionnalisme) Vezi definitia »

CHIMÍSM s. n. totalitatea fenomenelor naturale (organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia. ♦ ~ gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice. (< fr. chimisme) Vezi definitia »

MONOCAMERALÍSM s.n. Sistem politic comportând o singură adunare legislativă. [< fr. monocaméralisme]. Vezi definitia »

PSIHÍSM s.n. Ansamblul fenomenelor psihice ale unui individ, ale unei colectivități; viață psihică. [< fr. psychisme]. Vezi definitia »

EUHEMERÍSM s. n. Doctrina lui Euhemeros (sec. IV-III î.Hr.), potrivit căreia zeii nu sunt decât oameni de seamă divinizați. [Pr.: e-u-. – Var.: evhemerísm s. n.] – Din fr. évhémérisme. Vezi definitia »