GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme) Vezi definitia »

TRĂIRÍSM s. n. curent voluntarist în filosofia românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul „vieții”, al inconștientului asupra rațiunii, opunea „trăirea” mistică cunoașterii logice, cultiva obsesia morții, a neantului, făcea apologia „aventurii”, a „acțiunii” iresponsabile, lipsită de criterii morale. (< trăire + -ism) Vezi definitia »

PESIMÍSM s. n. Atitudine a omului care privește cu neîncredere viața și pe semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ fatal; concepție filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferința predomina în lume și nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristețe, de amărăciune și de neliniște; stare sufletească de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus. Vezi definitia »

ANGIOSPÁSM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sanguin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme. Vezi definitia »

ZOROASTRÍSM s. n. religie antică proprie popoarelor Iranului, întemeiată de Zoroastru, având la bază concepția dualistă a luptei dintre bine și rău. (< fr. zoroastrisme) Vezi definitia »