TORPILÓR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur]. Vezi definitia »

PRESATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor specializat în presarea materialelor. [< presa + -tor]. Vezi definitia »

OZÓR, ozoare, s. n. (Reg.) Motiv, model, desen de cusătură sau de țesătură. – Din ucr. dial. uzŭor. Vezi definitia »

PANTOCRATÓR s. n. (în iconografia bizantină) reprezentare a lui Cristos ca împărat al lumii. (< fr. pantocrator, gr. pantokrator) Vezi definitia »

ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutrește cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca]. Vezi definitia »