HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var. omeomorfism s.n. / < fr. homéomorphisme]. Vezi definitia »

SILABÍSM s.n. Sistem de scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. [< fr. syllabisme]. Vezi definitia »

ADENOIDÍSM s. n. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecția cronică a vegetațiilor adenoide. (< fr. adénoïdisme) Vezi definitia »

POZITIVÍSM s. n. 1. curent filozofic din sec. XIX-XX care neagă filozofia ca o reprezentare teoretică gene-ralizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experiență și negând astfel posibilitatea cunoașterii esenței fenomenelor. 2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendință de a urmări numai avantajele imediate. (< fr. positivisme) Vezi definitia »

NEOFREUDÍSM s. n. Denumire germanică pentru curentele psihanalitice apărute după 1930 care acceptă importanța factorilor sociali și culturali în apariția nevrozelor; neopsihanaliză. [Pr.: ne-o-froi-] – Din fr. néo-freudisme. Vezi definitia »