REFLÉXIE, reflexii, s. f. 1. Fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecție (1). [Var.: reflexiúne s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion. Vezi definitia »

MORFOLOGÍE s. f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară și structura internă a organismelor plantelor și animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuințări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie. Vezi definitia »

MAROCHINĂRÍE s. f. 1. meseria marochinierului; industrie de obiecte din marochin; magazin de asemenea obiecte. 2. obiecte din marochin sau din orice fel de piele. (< fr. maroquinerie) Vezi definitia »

ACATAGRAFÍE s.f. Așezare greșită a cuvintelor la scris. [Gen. -iei. / < fr. acatagraphie, cf. gr. a – fără, katagraphein – a scrie corect]. Vezi definitia »

ORTORADIOGRAFÍE, ortoradiografii, s. f. (Fiz.) Ortoradioscopie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. orthoradiographie. Vezi definitia »