PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie. Vezi definitia »

SILABÁȚIE s. f. descompunere a cuvintelor în silabe. (< fr. syllabation) Vezi definitia »

INTOXICÁȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiúne s. f.] – Din fr. intoxication. Vezi definitia »

DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvânt]. Vezi definitia »

CHILIARHÍE s. f. demnitatea de chiliarh. (< fr. chiliarchie) Vezi definitia »