locotenent, locotenenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni medii. Vezi definitia »

AGLOMERÁNT, aglomeranți, s. m. Substanță care are proprietatea de a uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material; liant. – Din fr. agglomérant (influențat semantic de liant). Vezi definitia »

DINAMIZÁNT, -Ă adj. Care dinamizează. [Cf. fr. dynamisant]. Vezi definitia »

DESCRESCÉNT, -Ă adj. Care descrește, descrescător. [Pron. -scent, var. decrescent, -ă adj. / cf. fr. décrescent]. Vezi definitia »

INSTRUMÉNT s. n. 1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operație. ◊ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop. ♦ ~ de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internațional. 4. ~ gramatical = cuvânt cu funcție exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepozițiile, conjuncțiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum) Vezi definitia »