CLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente]. Vezi definitia »

TONITRUÁNT, -Ă adj. (Liv.; despre voce) Tunător, tonant. [Pron. -tru-ant. / < fr. tonitruant]. Vezi definitia »

ASONÁNT, -Ă adj. Care produce asonanță, care este în asonanță. [Cf. it. assonante, fr. assonant]. Vezi definitia »

MORDÁNT, -Ă I. adj. (fig.) mușcător, caustic, usturător; acerb. II. s. m. substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile. (< fr. mordant) Vezi definitia »

COMBATÁNT, -Ă, combatanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care ia (este apt să ia) parte la lupte, care aparține unei unități militare de luptă. ♦ Fig. Care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei. – Din fr. combattant. Vezi definitia »