OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation. Vezi definitia »

POLISIMETRÍE s. f. simetrie multilaterală, cu mai multe plane. (< fr. polysysmétrie) Vezi definitia »

SINIZÁȚIE s. f. sinizare. (< fr. sinisation) Vezi definitia »

EXCOGITÁȚIE s.f. (Liv.) Efort de gândire. [Gen. -iei. / < lat. excogitatio, cf. fr. excogitation]. Vezi definitia »

EPURÁȚIE s.f. Epurare, purificare, curățire. [Gen. -iei, var. epurațiune s.f. / < fr. epuration]. Vezi definitia »