CLÍMAX, climaxuri, s. n. 1. Fază finală într-o succesiune ecologică, în care există o relativă stabilitate a biocenozei și o corespondență a ei cu clima și cu solul 2. Figură de stil care constă în desfășurarea ascendentă a ideilor, acțiunii etc. dintr-o operă. – Din fr. climax. Vezi definitia »

TELETÁX s. n. contor care taxează convorbirile telefonice în funcție de durată. (< tele/fon/ + tax/are/) Vezi definitia »

LIMÁX s.m. Melc fără cochilie. [< lat. limax, cf. fr. limace]. Vezi definitia »

PIOTORÁX s.n. (Med.) Inflamație, puroi în cavitatea pleurală; pleurezie purulentă. [< fr. pyothorax, cf. gr. pyon – puroi, thorax – torace]. Vezi definitia »

STÓRAX s.n. Rășină naturală mirositoare, obținută din sucul de stirax. [< fr. storax]. Vezi definitia »