BÚRTĂ, burți, s. f. 1. Abdomen, pântece. ◊ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din pântece de vacă. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă și bea mult (având pântecele mare). 2. Fig. Partea bombată, mai ridicată sau mai ieșită în afară, a unor obiecte. Vezi definitia »

DEBITÉZĂ s. f. piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor. (< fr. débiteuse) Vezi definitia »

VIRÓLĂ s.f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mică brățară]. Vezi definitia »

BRÍȘCĂ¹, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag). Vezi definitia »

vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle Vezi definitia »