persoană capabilă să recepteze/comenteze/interpreteze în mod independent opere și fenomene literare, în varia contexte general-culturale și literar-artistice (Vl.Pâslaru, Introducere în teoria educației literar-artistice. Chișinău, Editura Museum, 2001) Vezi definitia »

meríndă (merínde), s. f. – Provizii. – Var. merinde. Megl., mr. mirinde „ora de gustare”, istr. merinde. Lat. merenda (Pușcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it. merenda, prov. merendo, sp. merienda. – Der. merindare, s. f. (pînză, șervet în care se aduc proviziile); merinzar, s. m. (furnizor). Cf. megl. mirindz, mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. – Din rom. provin rut. merendja, merendaty, pol. dialectal mierenda, mierend(z)ać (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 37), și mag. meringya (Edelspacher 19). Vezi definitia »

BANDELÉTĂ s. f. 1. bentiță. 2. mănunchi de fibre conjunctive sau nervoase. (< fr. bandelette) Vezi definitia »

ATMOSFÉRĂ s. f. 1. strat de aer care înconjură unele corpuri cerești. 2. masă de gaze aflată într-un spațiu în care se produce o reacție fizico-chimică. 3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianță. 4. unitate de măsură a presiunii. (< fr. atmosphère, gr. atmoosphaira) Vezi definitia »

ANECDÓTĂ, anecdote, s. f. Istorioară hazlie cu un final neașteptat (care se transmite mai ales pe cale orală). – Fr. anecdote (< gr.). Vezi definitia »