ADJÚNCT, -Ă s. m. f., adj. (persoană) cu funcție imediat subordonată unui conducător de instituție etc. (< germ. Adjunkt, lat. adiunctus) Vezi definitia »

CATAFRÁCT I. s. n. platoșă grea, din diferite materiale, pentru om și pentru cai. II. s. m. oșteni ai cavaleriei grele înzăuați, împreună cu caii lor, în astfel de platoșă. (< fr. cataphracte) Vezi definitia »

CONJÚNCT, -Ă adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus]. Vezi definitia »

INSTÍNCT s.n. Complex ereditar de reflexe necondiționate proprii fiecărei specii și care asigură orientarea în mediul înconjurător; impuls natural. [Pl. -te. / < fr. instinct]. Vezi definitia »

REFLÉCT, reflecte, s. n. (înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta). Vezi definitia »