carcaléte¹ / carcaléț (persoană, insectă) s. m., pl. carcaléți Vezi definitia »

SIMPLITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi simplu, necomplicat; simplicitate. ♦ Lipsă de artificialitate, de afectare, de rafinament sau de prefăcătorie; sinceritate, cinste. 2. Naivitate, credulitate; prostie. [< simplu + -itate]. Vezi definitia »

coáște s.f. (reg.) săpăligă cu două coarne. Vezi definitia »

RECEPTIVITÁTE s. f. însușirea de a fi receptiv. ◊ predispoziție, lipsă de rezistență la anumite boli. (< fr. réceptivité) Vezi definitia »

VACUITÁTE s. f. (Livr.) Starea, însușirea a ceea ce este gol, vid. [Pr.: -cu-i-] – din fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis. Vezi definitia »