căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare). Vezi definitia »

VIDANJÓR s.m. Lucrător care curăță haznalele. [< fr. vidangeur]. Vezi definitia »

BENADOR, Ury (1895-1961, n. Milișeuțu de Sus, azi Mihăileni, jud. Botoșani), scriitor român. Romane evocînd mediul evreiesc sub aspect pitoresc și documentar („Ghetto veac XX”) sau de analiză psihologică („Gablonz magazin universal”). Vezi definitia »

CINEAMATÓR, -OÁRE s. m. f. cineast amator. (< cine- + amator) Vezi definitia »

STENOCÓR, -Ă adj. (biol.; despre specii) cu un areal restrâns. (< fr. sténochore) Vezi definitia »