SENZÁȚIE s. f. 1. reflectare nemijlocită a unor însușiri izolate ale obiectelor și ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; denumire generică pentru diverse forme ale cunoașterii senzoriale. ♦ stare sufletească emotivă. ♦ a avea ~ a că... = a simți, a i se părea că... 2. impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ eveniment, știre care provoacă o impresie foarte puternică. ♦ de ~ = senzațional; a face ~ = a produce o impresie foarte puternică. (< fr. sensation, lat. sensatio) Vezi definitia »

INTERLOCÚȚIE s.f. v. interlocuțiune. Vezi definitia »

-DELFÍE elem. -delf. Vezi definitia »

șomârlíe, șomârlíi, s.f. (reg.) înșelătorie, șmecherie. Vezi definitia »

PREMILITĂRÍE s.f. (În România interbelică) Pregătire premilitară, organizată, a tinerilor între 18 și 21 de ani. [< premilitar + -ie]. Vezi definitia »