panahídă (panahíde), s. f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui panihidă, s. f. (înv., veghe). Vezi definitia »

madámă (madáme), s. f. – 1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – Var. madam. Mr. madamă. Fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). Var. se folosește curent cu sensul de „doamnă”, dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama. Vezi definitia »

teleică, teleici s. f. (pop.) 1. femeie care-și pierde vremea cu bârfe. 2. femeie ușuratică / stricată. Vezi definitia »

SOLVÉNȚĂ, solvențe, s. f. Solvabilitate. – Din germ. Solvenz. Vezi definitia »

CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. și adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eală. Vezi definitia »