PANTOTÉNIC adj. acid ~ = vitamina B⁵. (< fr. pantothénique) Vezi definitia »

IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic. Vezi definitia »

VÓRNIC, vornici, s. m. 1. (În evul mediu, în țările românești) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești. 2. (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg. ♦ Funcționar în administrarea comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩnikŭ. Vezi definitia »

NEUROLÓGIC, -Ă, neurologici, -ce, adj. Care aparține neurologiei, privitor la neurologie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurologique. Vezi definitia »

DOLOMÍTIC, -Ă, dolomitici, -ce, adj. De dolomită, care conține dolomită, care este format din dolomită. – Din fr. dolomitique. Vezi definitia »