HISTOTROPÍSM s. n. afinitate a unor specii de paraziți pentru țesuturile organice. (< fr. histotropisme) Vezi definitia »

CLASICÍSM s. n. 1. atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor, care caracterizează cultura antichității greco-latine și alte momente ale diverselor culturi dominate. 2. curent în arta și literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichității greco-latine, prin supremația principiilor morale, prin triumful rațiunii asupra sentimentelor și fanteziei, prin cultul pentru adevăr și natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru și claritate. 3. perioadă în istoria culturii universale și naționale ale cărei creații reprezintă maximum de realizare artistică și modele demne de urmat. (< fr. classicisme) Vezi definitia »

TRANSFORMÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia numeroasele specii vegetale și animale de astăzi sunt rezultatul unui îndelungat proces istoric de transformare. (< fr. transformisme) Vezi definitia »

ANAHORETÍSM s. n. mod de viață al anahoreților; ascetism (1). (< fr. anachorétisme) Vezi definitia »

HEDONÍSM s.n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. ♦ (Estet.) Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta. ♦ Tendință exagerată în căutarea plăcerii, frecventă în stările maniacale. [< fr. hédonisme, cf. gr. hedone – plăcere]. Vezi definitia »