FASÓN s.n. 1. Fel, mod în care este făcut ceva; formă, format al unei haine, al unei pălării etc.; croială. 2. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi. [Pl. -oane. / < fr. façon]. Vezi definitia »

CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon. Vezi definitia »

TRIATLÓN, triatlonuri, s. n. Concurs sportiv constând din trei probe diferite la care participă aceiași concurenți, clasamentul făcându-se prin totalizarea rezultatelor obținute la fiecare probă. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triathlon. Vezi definitia »

AUTOHTÓN, -Ă adj. Băștinaș, de loc dintr-o anumită țară. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuși, chton – pământ, țară]. Vezi definitia »

IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone) Vezi definitia »