GEOBOTÁNIC, -Ă, geobotanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul răspândirii și evoluției plantelor pe suprafața globului terestru. ♦ Disciplină care studiază învelișul vegetal din punctul de vedere al componenței și al legilor care acționează în botanică. 2. Adj. Referitor la geobotanică, de geobotanică. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géobotanique. Vezi definitia »

HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la hidrometeorologie. [Pron. -te-o-. / cf. fr. hydrométéorologique]. Vezi definitia »

ANÓDIC, -Ă adj. Referitor la anod. [< fr. anodique]. Vezi definitia »

EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. cu caracter de epigramă; satiric; epigramistic. (< fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus) Vezi definitia »

CICLÓPIC, -Ă adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; ciclopean. ◊ (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită. (< it. ciclopico) Vezi definitia »