SCÓLEX s.n. (Zool.) Partea anterioară a teniei, care poartă organele de fixare. [< fr. scolex]. Vezi definitia »

STÍPLEX s. n. combinație între sticlă și plexiglas. (< sti/clă/ + plex/iglas/, n. com.) Vezi definitia »

TEX s.m. (Text.) Unitate de măsură folosită pentru indicarea fineței firelor și semifabricatelor textile, reprezentând greutatea în grame a 1000 de metri de fir. [< fr. tex]. Vezi definitia »

VÉRTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția. (< fr., lat. vertex) Vezi definitia »

ÁNTAPEX s. n. punct pe cer diametral opus apexului. (< germ. Antapex) Vezi definitia »