DOUCÍN s.m. Varietate de măr sălbatic, cu frunze lungi și fructe mici, folosit în pepiniere ca portaltoi. [Pron. du-sén. / < fr. doucin]. Vezi definitia »

șiutemín, șiutemínuri, s.n. (reg.) prăjitură. Vezi definitia »

MANUELÍN adj. n. Stil manuelin = stil dezvoltat în arta și arhitectura portugheză de la sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI și care ajunge la apogeu în timpul domniei lui Emanuel I, caracterizat prin bogăția sculpturii ornamentale plasată pe structuri gotice, cu influențe romane, maure și orientale. [< fr. manuélin]. Vezi definitia »

STENOHALÍN, -Ă adj. (despre organisme acvatice) cu toleranță redusă față de variațiile mari ale salinității apei. (< fr. sténohalin) Vezi definitia »

INTESTÍN¹, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum. Vezi definitia »