strúnă (-ne), s. f. – 1. Coardă. – 2. Botar, zăbăluță. – 3. Flictenă. Sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. înstruni), vb. (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, s. f. (pană, strunire). Vezi definitia »

ÎNGRĂMĂDEÁLĂ s. f. Aglomerație, înghesuială; grămădeală. – Îngrămădi + suf. -eală. Vezi definitia »

POLIACHÉNĂ s.f. Fruct compus din mai multe achene. [Pron. -li-a-. / < fr. polyakène]. Vezi definitia »

VITICULTÚRĂ s. f. 1. cultura viței de vie. 2. știință care studiază cultura viței de vie. (< fr. viticulture) Vezi definitia »

persoană care proiectează, derulează, evaluează și revizuiește activități teoretice și / sau practice și / sau programe de formare și de dezvoltare a competențelor profesionale Vezi definitia »