EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif]. Vezi definitia »

SUCCESÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care se succedă neîntrerupt. ♦ Progresiv, treptat. [Cf. fr. successif, lat. successivus]. Vezi definitia »

EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. Vezi definitia »

ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif. Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. Vezi definitia »