MECÓNIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium. Vezi definitia »

PROHIBITÓRIU, -IE adj. Care oprește; prohibitiv. ◊ (Jur.; la romani) Edict prohibitoriu = edict prin care pretorul interzicea anumite lucruri. [Pron. -riu. / < lat. prohibitorius, fr. prohibitoire]. Vezi definitia »

STAMINÓDIU s. n. stamină modificată, devenită sterilă. (< fr. staminode) Vezi definitia »

PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. Vezi definitia »

POLÓNIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium. Vezi definitia »