ETOCRAȚÍE s. f. Guvernare fundată numai pe principiile moralei. – Din fr. ethocratie. Vezi definitia »

PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire]. Vezi definitia »

RECUZÁȚIE s.f. Recuzare. [Gen. -iei. / cf. fr. récusation, lat. recusatio]. Vezi definitia »

ATONÍE s.f. Slăbire a elasticității țesuturilor; lipsă de putere, de vitalitate; moliciune. [Gen. -iei. / < fr. atonie, cf. gr. atonie – moleșeală]. Vezi definitia »

ACCELERÁȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio]. Vezi definitia »