Definita cuvantului antropopatie
ANTROPOPATÍE s. f. 1. formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea. 2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii. ◊ reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism. (< fr. anthropopathie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu antropopatie
perchezíție (perchezíții), s. f. – Cercetare, scotocire. – Var. perchezițiune. Fr. perquisition. – Der. percheziționa, vb. (a cerceta), din fr. Vezi definitia »
sudițíe s.f. (înv.) 1. calitate de sudit; sudițire. 2. colonie străină din Țările Române aflată sub protecția și jurisdicția unei puteri străine. Vezi definitia »
TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susține ideea pretinsei cunoașteri nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu așa-numita lume transcendentală. V. mistică. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »
BRONHOFONÍE s. f. Rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie. Vezi definitia »
LETARGÍE, (rar) letargii, s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. ♦ Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. – Din fr. léthargie. Vezi definitia »