bălăríe (bălăríi), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărie ‹ iarbă, crăcărie ‹ cracă, etc. Cf. bîlie. Vezi definitia »

BIBLIOTECONOMÍE s. f. Ramură a bibliologiei care studiază organizarea și conducerea bibliotecilor. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliothéconomie. Vezi definitia »

áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla ‹ assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška,, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (‹ assŭla), it. ascola (‹ *ascŭla), sp. astilla (‹ astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii). Vezi definitia »

SITIOLOGÍE s. f. știință care are ca obiect studiul alimentelor. (< fr. sitiologie) Vezi definitia »

AGENEZÍE s. f. 1. absență, nedezvoltare a glandelor genitale. 2. incapacitate de reproducere biologică, sterilitate. 3. dezvoltare embrionară insuficientă. (< fr. agénésie) Vezi definitia »