ATRIBÚȚIE s. f. competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate. (< fr. attribution, lat. attributio) Vezi definitia »

GRAFOLOGÍE s. f. studiul particularităților scrisului cuiva, în psihologie, medicină, criminalistică, în scopul identificării anumitor trăsături de caracter, autentificării unor documente, înscrisuri etc. (< fr. graphologie) Vezi definitia »

PALEOFITOGRAFÍE s.f. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul morfologiei plantelor fosile. [Gen. -iei. / cf. fr. paléophytografie < gr. palaios – vechi, phyton – plantă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ACROBAȚÍE, (1) acrobații, s. f. 1. Exercițiu dificil de echilibristică sau de gimnastică. ♦ Fig. (La pl.) Sforțări neobișnuite pentru a ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. 2. Arta sau profesiunea acrobatului. – Fr. acrobatie. Vezi definitia »

CARDIOPATÍE s.f. Boală de inimă. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiopathie, cf. gr. kardia – inimă, pathos – suferință]. Vezi definitia »