CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura]. Vezi definitia »

SILVOSTÉPĂ s. f. zonă de vegetație între stepă și pădure; antestepă. (< fr. sylvosteppe) Vezi definitia »

ALBUMEÁLĂ, albumele, s. f. (Bot.) Floare-de-colț. – Cf. alb. Vezi definitia »

pájură (-re), s. f. – Acvilă (Aquila imperialis). – Var. pajeră, pajoră. Origine obscură. Pare să fie legat de rus. požratĭ „a devora”, cf. rut. pažera „rechin” (Densusianu, Rom., XXIII, 81; Tiktin), probabil datorită reputației de mîncău de care se bucură pajura în poveștile populare. Legătura cu pol. pazur „labă” (Cihac, II, 239) e mai puțin sigură. Vezi definitia »

LIGÚLĂ s.f. Formație apendiculară care se observă la frunzele gramineelor între limb și teacă. [< fr. ligule, cf. lat. ligula – limbuță]. Vezi definitia »