INSÉCTĂ, insecte, s. f. (La pl.) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente diferențiate în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat și având dezvoltare prin metamorfoză; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ Insecte dăunătoare = insecte care atacă plantele, animalele și oamenii sau produsele vegetale și animale. – Din fr. insecte. Vezi definitia »

SCLEROSFÉRĂ s. f. zonă externă a stratisferei în care rocile, sub acțiunea presiunii și a temperaturii, sunt casante la deformațiile tectonice. (< germ. Sklerosphäre) Vezi definitia »

DIEGÉZĂ s.f. (Rar) Povestire, narațiune consecutivă; expunere. [Pron. di-e-. / < germ. Diegese]. Vezi definitia »

hrápă (-ắpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă. Vezi definitia »

INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance. Vezi definitia »