veșmînt (-mínte), s. n. – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Var. veștmînt, vestmînt. – Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. Lat. vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), cf. it. vestimento, prov. vestiment, fr. vêtement, cat., sp., port. vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – Der. veș(t)mîntărie, s. f. (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, vb. (a îmbrăca). Vezi definitia »

BASTIMÉNT, bastimente, s. n. Navă (de război) de dimensiuni mari. – It. bastimento. Vezi definitia »

POLUÁNT, -Ă adj., s. m. (produs, factor) care poluează; poluator. (< fr. polluant) Vezi definitia »

SUBARBORESCÉNT, -Ă adj. (despre arbuști) cu aspect de arbore, aproape arborescent. (< fr. subarborescent) Vezi definitia »

COMUNICÁNT², -Ă s. m. f. cel care comunică ceva; cel care răspunde la o anchetă lingvistică. (<comunica + -ant) Vezi definitia »