CEREMONÍE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (Înv.) țeremónie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia. Vezi definitia »

CINOPEDÍE s. f. creșterea câinilor de vânătoare. (< fr. cynopédie) Vezi definitia »

ANATOMÍE s. f. Știință care studiază structura ființelor (animale sau plante). ◊ Anatomie patologică = ramură a anatomiei care studiază structura patologică a organelor corpului. ♦ Structura unui organ sau a unei ființe. – Fr. anatomie (lat. lit. anatomia). Vezi definitia »

GEAMBAȘÍE, geambașii, s. f. (Rar) Geambașlâc. – Geambaș + suf. -ie. Vezi definitia »

COMPANÍE¹ s. f. 1. însoțire, tovărășie. 2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company) Vezi definitia »