CONJÚNCȚIE, conjuncții, s. f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var.: conjuncțiúne s. f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis. Vezi definitia »

POLIDIPSÍE s. f. sete excesivă, în diabet și în unele boli psihice sau febrile. (< fr. polydipsie) Vezi definitia »

REORCHESTRÁȚIE s. f. reorchestrare. (< fr. réorchestration) Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception. Vezi definitia »

PLASTOGRAFÍE, plastografii, s. f. Falsificare a unui document sau a semnăturii unui document; fals în acte publice. ♦ Document falsificat. – Din ngr. plastoghrafĩa. Vezi definitia »