MAL, maluri, s. n. 1. Margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; țărm; p. ext. regiune de lângă o apă. ◊ Expr. A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt. A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Reg.) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos. – Cf. alb. mall „munte”. Vezi definitia »

HIRURGICÁL, -Ă, hirurgicali, -e, adj. (Înv.) V. chirurgical. Vezi definitia »

CATEDRÁL, -Ă adj. care aparține scaunului episcopal al unei dieceze. (< fr. cathédral, lat. cathedralis) Vezi definitia »

-CEFAL Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cap”. [< fr. -céphale]. Vezi definitia »

DIALIPETÁL, -Ă, dialipetali, -e 1. adj. (Despre flori) A cărui corolă are petale separate. 2. s.f. pl. Subclasă de plante angiosperme dicotiledonate cu flori dialipetale¹. (din fr. dialypétale/s/) Vezi definitia »