plentív, -ă, adj. (înv.) tânguitor. Vezi definitia »

APERITÍV, aperitive, s. n. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a deschide pofta de mâncare). – Fr. apéritif (lat. lit. aperitivus). Vezi definitia »

OPOZITÍV, -Ă adj. opozițional. (< fr. oppositif) Vezi definitia »

PRIVATÍV, -Ă adj. Care privează, lipsește pe cineva de ceva; care arată o privațiune. ♦ (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea. [Cf. fr. privatif, lat. privativus]. Vezi definitia »

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus) Vezi definitia »