TRIFURCÁȚIE s.f. Împărțire în trei; loc unde se trifurcă un drum. [Gen. -iei. / < fr. trifurcation]. Vezi definitia »

vâlhovníe s.f. (înv.) magie. Vezi definitia »

ALOTOPÍE s. f. deplasare anormală a unor centri de dezvoltare a organismului. (< germ. Allotopie) Vezi definitia »

OSTEOCLAZÍE s.f. 1. (Biol.) Resorbție osoasă datorită osteoclastelor. 2. (Med.) Operație chirurgicală prin care se sfărâmă anumite oase. [Gen. -iei. / < fr. ostéoclasie]. Vezi definitia »

eparhíe (eparhíi), s. f. – Dioceză. – Mr. eparhie. Ngr. ἐπαρχία (Murnu 21; Gáldi 180). Sec. XVII. – Der. eparhial, adj. (diocezan); eparhiot, s. m. (diocezan). Vezi definitia »