Definita cuvantului arbitraj
ARBITRÁJ s. n. 1. soluționare a unui diferend de către o persoană sau o instituție autorizată. ♦ ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale. 2. conducere a unei aplicații tactice, a unei competiții sportive de către un arbitru. ◊ hotărâre luată de un arbitru. 3. (fin.) cumpărare de valută, acțiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeași piață sau pe o alta. (< fr. arbitrage)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu arbitraj
EPANDÁJ s. n. Operație de răspândire a apelor murdare pe un teren cultivabil după decantarea lor, în scopul epurării biologice naturale a acestor ape. – Din fr. épandage. Vezi definitia »
GHIDÁJ s. n. 1. dispozitiv mecanic care obligă o piesă mobilă să se deplaseze după o anumită direcție. 2. conducerea și darea explicațiilor necesare de către o persoană competentă într-un muzeu, într-o expoziție etc. (< fr. guidage) Vezi definitia »
DEMARÁJ, demaraje, s. n. 1. Demarare. 2. Dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării). 3. Început al unei activități. 4. Fig. (Sport) Avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc. – Din fr. démarrage. Vezi definitia »
BARÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid, beton etc.) 2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România, b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe Argeș (167 m), b. Gura Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin. stăvilar, zăgaz. 3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane. 4. Piedică, barieră. 5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (b. antitanc, b. contra infanteriei). Se realizează: b. explozive (cîmpuri de mine), b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.), b. chimice (substanțe toxice de luptă). 6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial. Vezi definitia »
MOARÁJ s.n. (Poligr.) Efect optic obținut prin suprapunerea a două tipare cu rețele de puncte sau de linii, care formează unghiuri între ele. [Pron. moa-. / < fr. moirage]. Vezi definitia »