TÁBIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya. Vezi definitia »

ECONOMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor matematice și statistice folosite ca instrument de studiere a corelațiilor cantitative ale fenomenelor și proceselor economice. – Din fr. économétrie. Vezi definitia »

OSTEOPLAZÍE s.f. (Med.) Neoformație osoasă netipică. [Gen. -iei. / < fr. ostéoplasie]. Vezi definitia »

ANTICALOFILÍE s. f. respingere, negare a calofiliei; anticalofilism. (< anti- + calofilie) Vezi definitia »

ANTROPOGRAFÍE s. f. descriere anatomică a corpului uman, cu referire la anumite trăsături fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. (< fr. anthropographie) Vezi definitia »