viárbă, viárbe, s.f. (pop.) fascicul de trei fire la facerea urzelii pânzei. Vezi definitia »

curmálă (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale). Vezi definitia »

șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie). Vezi definitia »

POLIONEVRAXÍTĂ s. f. boală a sistemului nervos central, cu leziuni localizate în substanța cenușie. (< fr. polionévraxite) Vezi definitia »

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle. Vezi definitia »