TRANSCRÍPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiúne s. f.] – Din fr. transcription. Vezi definitia »

GIPSOLOGÍE s. f. disciplină care studiază istoria civilizației și culturii tradiționale a țiganilor în lume. (< engl. gipsy, țigan + -logie) Vezi definitia »

DIFRÁCȚIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction) Vezi definitia »

PSIHOSEXOLOGÍE s. f. psihologia sexelor. (< fr. psychosexologie) Vezi definitia »

EXOCARDÍE s.f. Ectopie extratoracică a inimii. [Gen. -iei. / < fr. exocardie]. Vezi definitia »