strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella. Vezi definitia »

BARBÚT s. n. Joc de noroc cu zaruri. – Din tc. barbut. Vezi definitia »

POSTACÚT, -Ă, postacuți, -te, adj. (Med.) Care a depășit o stare maladivă critică. – Post + acut. Vezi definitia »

CIUT, -Ă, ciuți, -te, adj. (Despre animale cornute) Care este fără coarne, cu coarnele tăiate sau căzute. [Var.: (reg.) șuț, -ă adj.] – Cf. alb. shut. Vezi definitia »

PRECÁUT, -Ă adj. care acționează cu deosebită atenție; prevăzător, prudent, circumspect. (< lat. praecautus) Vezi definitia »