OPERÁNT, -Ă, operanți, -te, adj. Care își produce (repede) efectul; eficace. – Din fr. opérant. Vezi definitia »

DISCERNĂMẤNT s. n. facultatea de a discerne; judecată, rațiune. (< fr. discernement) Vezi definitia »

IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento) Vezi definitia »

DETERMINÁNT, -Ă, determinanți, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziții; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de ecuații. – Din fr. déterminant. Vezi definitia »

SURESCITÁNT, -Ă adj. care provoacă surescitare. (< fr. surexcitant) Vezi definitia »