MONUMÉNT, monumente, s. n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; p. ext. construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională. 2. (În sintagma) Monument al naturii = plantă, animal, formațiune naturală, teritoriu etc. de mare însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum. Vezi definitia »

STUDÉNT, -Ă s. m. f. cel care urmează cursurile unei instituții de învățământ superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens) Vezi definitia »

1. instrument de calculat cu bile. 2.nomograma ( din fr abaque, lat abacus) Vezi definitia »

INGREDIÉNT s.n. Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [Pron. -di-ent. / < fr. ingrédient, it. ingrediente]. Vezi definitia »

DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement. Vezi definitia »