smârcitúră, smârcitúri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; bețivan. Vezi definitia »

áxă (áxe), s. f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) și modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj. Vezi definitia »

ARTÉRĂ, artere, s. f. 1. Vas sanguin de diferite mărimi, care asigură circulația sângelui de la inimă la organe și țesuturi. ♦ Fig. Cale importantă de comunicație. 2. Conductă hidraulică principală de alimentare, pe care se transportă apa spre locul de consum. ♦ Linie electrică de alimentare, pe care se transportă energie spre locul de consum. – Fr. artère. Vezi definitia »

BURETIÉRĂ s. f. cutiuță cu burete care servește la umezit timbrele de lipit. (< burete + -ieră) Vezi definitia »

ADAMSÍTĂ s. f. Gaz de luptă lacrimogen, care provoacă strănutul. – Din fr. adamsite. Vezi definitia »