LAVALIÉRĂ s.f. Cravată înnodată ca o fundă și cu capetele lăsate în jos. [Pron. -li-e-. / < fr. lavallière]. Vezi definitia »

ÁCVILĂ s. f. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură. (< lat., it. aquila) Vezi definitia »

hrúbă (hrúbe), s. f. – 1. Încăpere subterană, subsol. – 2. Colibă, bordei îngropat. – 3. Parte exterioară a hornului. Mag. huruba „colibă îngropată” (Cihac, II, 507; DAR). Ultimul sens pare să fie în legătură cu rut. hruba „sobă” (Candrea; Scriban). Der. pe baza bg. koruba „scorbură într-un trunchi de copac”, cf. alb. korubë „stup” (Conev 80) nu este probabilă. Nu este clară nici legătura cu germ. Grube (Tiktin). Cf. țig. hrobos „șanț”, poate din rom. Vezi definitia »

PURCĂREÁȚĂ, purcărețe, s. f. (Reg.) Coteț pentru porci; cocină. – Lat. *porcaricia. Vezi definitia »

TĂMĂDUIÁLĂ, tămăduieli, s. f. (Pop.) Tămăduire. [Pr.: -du-ia-] – Tămădui + suf. -eală. Vezi definitia »