DACTILIOTÉCĂ s. f. colecție de inele sau de pietre prețioase. ◊ casetă, sipet pentru păstrarea acestora. (< fr. dactyliothèque) Vezi definitia »

BERLÍNĂ s. f. 1. trăsură; cupeu cu patru locuri. 2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< fr. bérline) Vezi definitia »

dumbrávă (dumbrắvi), s. f. – 1. Pădure tînără. – 2. Pădure de stejar. Sb. dąbrava, de la dąbŭ „arbore, stejar” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf. rus. dubrava. Cf. și dîmb, dubă. – Der. dumbrăveancă, s. f. (varietate de cioară, Coracias garrula); dumbravnic, s. m. (roiniță, Melittis melissophyllum); dobro(m)nic(ă), s. f. (roiniță). Vezi definitia »

surdúcă (-ci), s. f. (Banat, Trans.) Minge. Origine necunoscută. Vezi definitia »

CARBODIAMÍDĂ s. f. uree. (< fr. carbodiamide) Vezi definitia »